CORECTIA GAMA

Corecţia gama se foloseşte în grafică şi este o chestie care poate fi definită în mai multe feluri. În mod formal, este aplicarea unei funcţii de putere pe luminozitate. În mod intuitiv, este metoda de a creşte sau a scădea lumDe ce avem nevoie de corecţie gama?
De ce avem nevoie de corecţie gama?
Culmea e că avem nevoie de corecţie gama din mai multe motive separate. De fapt, în cea mai mare parte a timpului diversele corecţii se anulează reciproc de la sine. Hai să vedem.
Monitoarele cu tub catodic, atunci şi acum
Bun, acum că ştim ce face corecţia gama, hai să vedem de ce ne trebuie aşa ceva. Deşi astăzi nu mai sunt utilizate în contextul computerelor, gândiţi-vă la un tub catodic, cel care se găseşte în monitoarele CRT. Acesta proiectează electroni dintr-un tun electronic aflat în spatele tubului către suprafaţa frontală interioară a tubului (dinspre ţuguiul din fund către faţa vizibilă a ecranului, prin interiorul tubului catodic). Faţa orientată către observator este acoperită în interior cu o substanţă care emite lumină atunci când e bombardată cu electroni. Ei bine, dacă am corela diferenţa de potenţial aplicată pe catodul din tun cu gradul de luminozitate rezultat am obţine o relaţie neliniară de forma corecţiei gama, unde γ≈2,2 pentru tuburile catodice ale monitoarelor de calculator.
Aşadar, în cazul unui tub catodic, dacă aplicăm tensiune proporţională cu luminozitatea rezultatul va fi o imagine prea întunecată – trebuie să facem cumva să corectăm această neliniaritate specifică tubului catodic. Hai să vedem cum arată funcţia de proporţionalitate dintre tensiune şi luminozitate:
Ce ar trebui să facem pentru a transforma această relaţie neliniară într-una liniară, de forma fcorectat(x)=x? Păi cea mai simplă soluţie ar fi să „hrănim” funcţia fcatodic cu valori compensate de aşa natură încât să obţinem funcţia liniară pe care ne-o dorim:
Dar de vreme ce dorim să obţinem fcorectat=x înseamnă că
Cu alte cuvinte, pentru a obţine intensitate luminoasă liniară în cazul tubului catodic ar trebui să aplicăm o tensiune proporţională cu
unde x este semnalul de intrare, proporţional cu luminozitatea dorită
Hei, dar stai o secundă! Şi funcţia asta are acceaşi formă ca funcţia de corecţie gama! Interesant, deci putem anula orice corecţie gama aplicând o altă corecţie gama inversă pe semnalul de intrare!
Dar ce este semnalul de intrare, până la urmă? Semnalul de intrare este chiar mărimea fiecărui element al tripleţilor de culoare din spaţiul RGB pe care îl folosim – cu alte cuvinte x este în ultimă instanţă chiar valoarea pe care o citim din fişierul care conţine imaginea!
Pe de altă parte, dacă vă amintiţi din articolul despre modelul RGB, spaţiul de culoare sRGB folosit în mod curent şi astăzi este bazat pe funcţionarea monitoarelor CRT. Deci într-un fel sau altul, funcţia de transfer pe care am menţionat-o atunci când am vorbit despre spaţiul sRGB trebuie să ia în considerare această corecţie gama specifică monitoarelor CRT! Şi chiar aşa este – astăzi se folosesc alte tipuri de monitoare şi proiectoare, care au în general un răspuns liniar, însă ele conţin componente electronice care să simuleze răspunsul neliniar al monitoarelor CRT. Oare or fi toţi ăştia din toată industria asta atât de tonţi încât să păstreze un standard vechi numai din lene?